Litiaza ureterala este o afectiune caracterizata prin prezenta calculilor (pietrelor) in uretere, tuburile care transporta urina de la rinichi la vezica urinara. Calculii ureterali pot fi de dimensiuni și compoziții diferite, în funcție de factorii care au dus la formarea lor.
Cauze
Cauzele exacte ale litiazei ureterale nu sunt pe deplin înțelese, dar există o serie de factori care pot contribui la formarea pietrelor, inclusiv:
- Dieta: Consumul excesiv de alimente bogate în calciu, oxalat sau acid uric poate crește riscul de litiază ureterală.
- Dehidratarea: Aportul insuficient de lichide poate duce la concentrarea mineralelor în urină, ceea ce favorizează formarea pietrelor.
- Anumite afecțiuni medicale: Anumite afecțiuni, cum ar fi hiperparatiroidismul, cistinuria și acidoza tubulară, pot crește riscul de litiază ureterală.
- Factori genetici: Litiaza ureterală este o afecțiune care poate fi transmisă genetic.
Simptomele litiazei ureterale
Simptomele litiazei ureterale pot varia în funcție de dimensiunea și localizarea pietrei. În general, simptomele apar atunci când piatra începe să se deplaseze prin ureter.
Principalul simptom al litiazei ureterale este durerea, care poate fi foarte intensă și poate radia către abdomenul inferior, zona inghinală sau organele genitale externe. Durerea poate fi însoțită de greață, vărsături, nevoia imperioasă de a urina, urinare frecventă și cu durere, sânge în urină.
În cazul pietrelor mari, care blochează complet fluxul urinar, pot apărea următoarele simptome:
- Infecții ale tractului urinar
- Insuficiență renală
Diagnosticul litiazei ureterale
Diagnosticul litiazei ureterale se bazează pe anamneză, examenul clinic și investigațiile imagistice.
Anamneza: Medicul va întreba pacientul despre simptomele sale, cum ar fi durerea, hematuria, urinarea frecventă și dureroasă și greața și vărsăturile. De asemenea, va întreba despre antecedentele medicale ale pacientului, inclusiv istoricul de litiază renală sau alte afecțiuni care pot crește riscul de litiază ureterală.
Examenul clinic: Medicul va examina pacientul pentru a căuta semne de litiază ureterală, cum ar fi durerea la palpare în zona lombară sau abdominală.
Investigațiile imagistice: Investigațiile imagistice sunt esențiale pentru diagnosticul litiazei ureterale. Cele mai frecvente investigații imagistice utilizate sunt:
- Radiografia abdominală: poate fi utilizată pentru a detecta calculii ureterali mai mari de 5 mm.
- Ecografia renală: poate fi utilizată pentru a detecta calculii ureterali mai mici de 5 mm.
- Tomografia computerizată (CT): este cea mai sensibilă investigație imagistică pentru detectarea calculilor ureterali.
Alte investigații
În unele cazuri, medicul poate solicita și alte investigații, cum ar fi:
- Analiza urinei: poate fi utilizată pentru a determina prezența infecției urinare sau a altor anomalii.
- Teste de sânge: pot fi utilizate pentru a evalua funcțiile renale și pentru a identifica factorii care pot crește riscul de litiază ureterală.
Diagnosticul diferențial: Litiaza ureterală trebuie diferențiată de alte afecțiuni care pot prezenta simptome similare, cum ar fi:
- Infecția urinară
- Apendicita
- Boala inflamatorie pelvină
- Tromboza venoasă profundă
- Hernie
Tratamentul litiazei ureterale
Tratamentul litiazei ureterale depinde de dimensiunea și localizarea calculului.
Calculii mici (sub 5 mm)
În cazul calculilor mici, care pot fi eliminați prin urina, tratamentul constă în:
- Consumul crescut de lichide: se recomandă consumul a cel puțin 8-10 pahare de lichide pe zi, pentru a ajuta la eliminarea calculului.
- Administrarea de medicamente antialgice și antiinflamatoare: acestea pot ajuta la ameliorarea durerii și a inflamației.
Calculii mari (peste 5 mm)
În cazul calculilor mari, care nu pot fi eliminați prin urina, tratamentul poate fi:
- Litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): această metodă folosește ultrasunete pentru a sparge calculul în fragmente mai mici, care pot fi apoi eliminate prin urina.
- Ureteroscopie: această procedură consta în introducerea unui tub telescopic subțire (ureteroscop) prin uretră și ureter, până la nivelul calculului, care este apoi extras sau spart.
- Nefrostomie: această procedură consta în introducerea unui tub prin peretele abdominal, în apropierea rinichiului, pentru a permite drenajul urinei.
Profilaxie
Pentru a preveni formarea calculilor ureterali, se recomanda:
- Consumul crescut de lichide
- Evitarea alimentelor bogate în sare, proteine, oxalati sau fosfati
- Asigurarea unui aport adecvat de calciu
- Controlul afectiunilor medicale care pot crește riscul de litiază ureterală
Concluzie
Litiaza ureterală este o afectiune care poate provoca dureri intense și poate duce la complicatii grave, cum ar fi obstructia urinara. Tratamentul depinde de dimensiunea și localizarea calculului, iar prevenirea poate fi realizata prin adoptarea unui stil de viață sănătos.