Adenomul de prostată, cunoscut și sub numele de hiperplazie benignă de prostată (HBP), este o afecțiune benignă care se manifestă prin mărirea în volum a prostatei. Această creștere în volum a prostatei poate duce la comprimarea uretrei, ceea ce poate provoca o serie de simptome urinare, cum ar fi dificultatea de a urina, jetul urinar slab sau intermitent, nevoia de a urina frecvent, în special noaptea, sau senzația de golire incompletă a vezicii urinare.
Cauzele apariției adenomului de prostată
Cauzele apariției adenomului de prostată nu sunt pe deplin înțelese, însă se crede că sunt legate de modificările hormonale care apar odată cu înaintarea în vârstă. La bărbații în vârstă, nivelul de testosteron scade, în timp ce nivelul de estrogen crește. Aceste modificări hormonale pot duce la creșterea în volum a prostatei.
În plus, se crede că și factorii genetici pot juca un rol în apariția adenomului de prostată. Bărbații care au rude de gradul întâi cu adenom de prostată au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
Modificări hormonale
Modificările hormonale care apar odată cu înaintarea în vârstă sunt considerate a fi principala cauză a adenomului de prostată.
La bărbații în vârstă, nivelul de testosteron scade, în timp ce nivelul de estrogen crește. Aceste modificări hormonale pot duce la creșterea în volum a prostatei.
Testosteronul este un hormon masculin care are un rol important în dezvoltarea și funcționarea prostatei. Estrogenul este un hormon feminin care este prezent și la bărbați, dar în cantități mai mici.
În mod normal, testosteronul este transformat în dihidrotestosteron (DHT) de către o enzimă numită 5-alfa reductază. DHT este un hormon mai potent decât testosteronul și poate contribui la creșterea prostatei.
La bărbații cu adenom de prostată, nivelul de DHT este adesea crescut. Acest lucru se poate datora unei creșteri a producției de DHT sau unei scăderi a activității enzimei 5-alfa reductază.
Factori genetici
Factorii genetici joacă, de asemenea, un rol în apariția adenomului de prostată. Bărbații care au rude de gradul întâi cu adenom de prostată au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
Riscul de apariție a adenomului de prostată este mai mare la bărbații cu anumite mutații genetice. Aceste mutații pot duce la o creștere a producției de DHT sau la o scădere a activității enzimei 5-alfa reductază.
Factori de risc
Factorii de risc care pot crește riscul de apariție a adenomului de prostată includ:
- Inaintarea în vârstă: adenomul de prostată este mai frecvent la bărbații de peste 60 de ani.
- Ereditatea: bărbații care au rude de gradul întâi cu adenom de prostată au un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
- Rasa: adenomul de prostată este mai frecvent la bărbații de rasă neagră decât la bărbații de rasă albă.
- Dieta: consumul excesiv de alimente bogate în grăsimi saturate și colesterol poate crește riscul de apariție a adenomului de prostată.
- Stilul de viață sedentar: sedentarismul poate crește riscul de apariție a adenomului de prostată.
Alți factori de risc care pot crește riscul de apariție a adenomului de prostată includ:
- Infecțiile urinare: infecțiile urinare pot duce la inflamația prostatei, ceea ce poate contribui la creșterea acesteia.
- Boli ale vezicii urinare: bolile vezicii urinare, cum ar fi incontinența urinară, pot duce la creșterea presiunii asupra prostatei, ceea ce poate contribui la creșterea acesteia.
- Factori de mediu: expunerea la anumite substanțe chimice, cum ar fi pesticidele, poate crește riscul de apariție a adenomului de prostată.
Simptome
Simptomele adenomului de prostată pot varia în funcție de severitatea afecțiunii. Cele mai frecvente simptome sunt:
- Dificultate de a urina: bărbații cu adenom de prostată pot avea dificultăți în a iniția urinarea, pot avea un jet urinar slab sau intermitent, sau pot avea nevoie să urineze frecvent, în special noaptea.
- Senzația de golire incompletă a vezicii urinare: bărbații cu adenom de prostată pot avea senzația că vezica urinară nu este complet goală după urinare.
- Incontinență urinară: bărbații cu adenom de prostată pot dezvolta incontinență urinară, mai ales de tip imperios, adică nevoia bruscă și imperioasă de a urina.
- Hematurie: bărbații cu adenom de prostată pot prezenta sânge în urină, mai ales la sfârșitul urinării.
Diagnostic
Diagnosticul adenomului de prostată se stabilește pe baza anamnezei, a examenului fizic și a investigațiilor paraclinice.
Anamneza
În timpul anamnezei, medicul va întreba pacientul despre simptomele pe care le prezintă.
Examenul fizic
În timpul examenului fizic, medicul va examina prostata prin tuseu rectal.
Investigații paraclinice
Investigațiile paraclinice care pot fi utile în diagnosticul adenomului de prostată includ:
- Ecografia transrectală a prostatei: această investigație permite vizualizarea prostatei și măsurarea volumului acesteia.
- Sumarul de urină: acest test poate evidenția prezența infecțiilor urinare sau a altor afecțiuni care pot determina simptome similare cu cele ale adenomului de prostată.
- PSA: acest test măsoară nivelul antigenului specific prostatic în sânge. Valorile crescute ale PSA pot fi un semn al adenomului de prostată, dar pot fi cauzate și de alte afecțiuni, cum ar fi cancerul de prostată.
Tratament
Tratamentul adenomului de prostată depinde de severitatea simptomelor.
Tratamentul medicamentos
Tratamentul medicamentos este recomandat în cazul pacienților cu simptome ușoare sau moderate. Medicamentele utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
Alfa-blocante
Alfa-blocantele relaxează mușchii uretrei, ceea ce poate facilita urinarea. Exemple de alfa-blocante utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
- Doxazosin
- Tamsulosin
- Terazosin
Anti-colinergice
Anti-colinergicele reduc contracțiile vezicii urinare, ceea ce poate ajuta la reducerea nevoii de a urina frecvent. Exemple de anti-colinergice utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
- Oxibutinină
- Tolterodină
- Darifenacină
Inhibitori de 5-alfa reductază
Inhibitorii de 5-alfa reductază reduc producția de dihidrotestosteron, un hormon care poate contribui la creșterea prostatei. Exemple de inhibitori de 5-alfa reductază utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
- Finasterid
- Dutasterid
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul pacienților cu simptome severe sau care nu răspund la tratamentul medicamentos. Tipurile de intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
Tipuri de intervenții chirurgicale
Tipurile de intervenții chirurgicale utilizate în tratamentul adenomului de prostată includ:
- Rezecția transuretrală a prostatei (TURP): această procedură se efectuează prin introducerea unui instrument chirurgical prin uretra pentru a îndepărta o parte din prostată.
- Incizia cervico-prostatică: această procedură se efectuează prin efectuarea unei incizii la nivelul colului vezicii urinare și al prostatei.
- Adenomectomia prostatică deschisă: această procedură se efectuează prin efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului inferior pentru a îndepărta prostata.
Rezecția transuretrală a prostatei (TURP)
Rezecția transuretrală a prostatei (TURP) este cea mai frecventă procedură chirurgicală utilizată în tratamentul adenomului de prostată. Această procedură se efectuează sub anestezie generală sau locală.
În timpul TURP, medicul introduce un instrument chirurgical prin uretra, care este apoi utilizat pentru a îndepărta o parte din prostată.
TURP este o procedură minim invazivă, care are o durată de aproximativ 1-2 ore.
Incizia cervico-prostatică
Incizia cervico-prostatică este o procedură chirurgicală mai puțin frecventă decât TURP. Această procedură se efectuează sub anestezie generală.
În timpul inciziei cervico-prostatice, medicul efectuează o incizie la nivelul colului vezicii urinare și al prostatei.
Incizia cervico-prostatică este o procedură mai puțin traumatică decât TURP, dar are o durată mai lungă de recuperare.
Adenomectomia prostatică deschisă
Adenomectomia prostatică deschisă este o procedură chirurgicală mai puțin frecventă decât TURP sau incizia cervico-prostatică. Această procedură se efectuează sub anestezie generală.
În timpul adenomectomiei prostatice deschise, medicul efectuează o incizie la nivelul abdomenului inferior pentru a îndepărta prostata.
Adenomectomia prostatică deschisă este o procedură mai traumatică decât TURP sau incizia cervico-prostatică, dar permite medicului să îndepărteze o cantitate mai mare de prostată.
Complicații
Complicațiile asociate tratamentului chirurgical al adenomului de prostată includ:
- Hematurie: sângerare din uretra sau vezica urinară.
- Infecții urinare: infecții ale tractului urinar.
- Retenția urinară: incapacitatea de a urina.
- Durerile: dureri la nivelul vezicii urinare sau al prostatei.
- Erecția: probleme cu erecția.
Recuperare
Recuperarea după tratamentul chirurgical al adenomului de prostată variază în funcție de tipul de procedură efectuată.
În general, pacienții care au suferit o TURP pot fi externați în aceeași zi sau în ziua următoare.
Pacienții care au suferit o incizie cervico-prostatică sau o adenomectomie prostatică deschisă pot necesita o spitalizare de 1-2 zile.
Complicații
Adenomul de prostată poate duce la o serie de complicații, inclusiv:
- Retenția urinară: aceasta apare atunci când vezica urinară nu se poate goli complet.
- Infecțiile urinare: adenomul de prostată poate face mai dificilă eliminarea bacteriilor din vezica urinară, ceea ce poate crește riscul de infecții urinare.
- Incontinență urinară: adenomul de prostată poate slăbi mușchii vezicii urinare, ceea ce poate duce la incontinență urinară.
- Pietre la vezică: adenomul de prostată poate bloca fluxul de urină, ceea ce poate duce la formarea de pietre la vezică.
- Renale: adenomul de prostată poate duce la afectarea rinichilor, dacă nu este tratat corespunzător.
Prevenție
În prezent, nu există recomandări pentru prevenirea apariției adenomului de prostată. Cu toate acestea, se recomandă un stil de viață sănătos, care include o dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și evitarea consumului de alcool și tutun.
Concluzie
Adenomul de prostată este o afecțiune benignă frecventă la bărbații de peste 60 de ani. Simptomele pot varia în funcție de severitatea afecțiunii și pot include dificultate de a urina, jetul urinar slab sau intermitent, nevoia de a urina frecvent, în special noaptea, sau senzația de golire incompletă a vezicii urinare.
Tratamentul adenomului de prostată depinde de severitatea simptomelor și poate fi medicamentos sau chirurgical.